E-atât de greu să te împarți
Între emoții, oameni, ieri și azi
Nu știi s-aduni, nu știi să scazi
Te-nvârți-n cerc și o să cazi…
Ai amețit, dar te simți bine
Ca toți cei de pe lângă tine
Tare departe-i Vama Veche…
Taci și sărută-mă-n ureche.
Și eu? Ce-ar trebui să fac acum?
Toate vin, toate trec, totu-i scrum.
Ai și tu grijă cu ce spui…
Căci vorbele rănesc adânc.
Prieteni vin, prieteni pleacă.
Toți oamenii ăștia mă seacă
Cu toată nehotărârea lor!
Intri? Ieși? Ce cauți pe coridor?
Aștepți pe cineva sau cum?
Că nu-nțeleg. De ce-mi stai în drum?
Nici nu mai contează, în fine…
Închide ușa după tine!
A! Și spune-le și celor de-afară!
Oricum, nu cred că-i prima oară…
Dacă mai au de gând să intre
Întâi să vorbească cu mine!
Ai grijă pe cine lași să intre.
~M.
Nu mai spune tot ce gândești. 