J’me manque

Dintre toți oamenii pe care i-am cunoscut,

Ironic, cel mai dor îmi e de mine, cel din trecut.

Cel care nu știa ce-nseamnă “NU”,

Lua viața-n piept, indiferent, de la-nceput.

Mi-e dor de zilele-n care știam,

Ceea ce-acum e-un amalgam

De stări, gânduri, vise și prostii,

Era așa ușor, pur și simplu, să fii…

Mintea-mi limpede, goală, curată,

Fără griji, iubit, toate deodată!

Și totuși, eram atât de pornit,

Să-mi stric mereu – starea de spirit.

Nu realizam pe-atunci ce-nseamnă pace,

Acum, în mine doar furtună zace.

Un haos crud, aproape neîmblânzit,

De 4 ani de zile nu s-a mai oprit…

Oamenii, toți, îți doresc fericirea,

Ai grijă de ea, nu-i lăsa să ți-o ia!

Căci fericirea ta pornește de la tine,

Tu, doar tu îi poți da frâu liber…

Asta numesc eu responsabilitate,

Întotdeauna, alegeri echilibrate.

Alegeri simple, naturale, de zi cu zi,

Nu te mai chinui, degeaba-ncerci a mulțumi…

Atâția oameni duri, cu ei înșiși, cu cei din jur,

N-ai s-ajungi nicăieri, ba mai mult, ai să-ți furi

Din timpul tău care, oricum, e-atât de scurt…

Ai peste 25, te-ntrebi: cum dracu au trecut?!

Când, cum, unde și de ce…

E de prisos să mai întrebi, nu crezi..?

Atâta gălăgie, atât de mult zgomot de fond,

Oriunde te duci, nu ai nicăieri un loc.

Un loc al tău, puțină liniște, intimitate,

Un suflet cald și… simți că ai de toate 🙂

Oare meriți toate astea? Crezi că ți se cuvine?

Ai înșelat, mințit, batjocorit, știi foarte bine.

Acceptă tot ce vine, fă ceva din nimic,

Și-apoi, ușor-ușor, timpul va reporni.

Vei merge înainte, ce-i drept, ești foarte-n spate,

Dar știi ceva? Acum le vezi pe toate…

Așa cum sunt, au fost, vor fi – oracol?

Nu – experiența bate orice obstacol.

“Salut!”, am spus, “nu e ciudat că-ți scriu tocmai ție?”

Nu-ți pasă, nu vrei să dai de greu, ți-e bine

Dar, lasă, “Salut!”, “cu cine vorbesc”, “pardon?”

Da, ai auzit bine, sunt tu, doar că din viitor.