Timpul trece și încă ating hârtia…

File de Jurnal – 18.09.2020

[…]

Toata lumea e schimbata, prietenii se schimba, timpurile se schimba… si eu ma schimb, chiar daca sustin ca rămân acelasi intotdeauna.

Principiile morale, insa, raman aceleasi: bunatatea si bunul simt sunt adanc intiparite in codul meu genetic. E vorba de educatie, de buna crestere, asta nu se uita asa… peste noapte. NU.

Insa ceea ce este schimbat in mine, probabil se va schimba din nou.

Descopar pe fiecare an ce trece inca ceva si inca ceva, adaug la biblioteca plina cu carti citite din mintea mea.

Experientele te schimba. Oamenii te schimba. Rautatea altora te schimba… ca mai apoi tu sa propagi aceeasi rautate intr-un fel sau altul… e un cerc vicios!

Nu se mai opreste, se intampla incontinuu, fara ca noi sa avem vreo putere asupra problemei ăsteia. Ca si bunatatea, si rautatea se imprastie, doar ca mult mai usor. Pentru ca e foarte usor sa fii rau, e calea usoara, cu totii putem fi rai, vorbim de instinctul animalic care ne conduce adeseori…

E datoria noastra sa avem grija.

File de Jurnal – 23.08.2020

[…] stiu ca emotiile vin si trec, tocmai de-aia trebuie sa le scriu pe foaie.

Foarte curios faptul ca altii sunt de parere ca ar trebui sa-mi traiesc viata asa cum o face toata lumea, ca trebuie sa-mi traiesc viata si nu trebuie s-o las sa treaca pe langa mine in felul asta…

Stii? Inteleg… dar nu e chiar așa.

Viitorul este dictat de ceea ce faci in prezent, iar daca in prezent nu faci nimic, automat nici in “viitor” nu vei face nimic. CLAR.

Nu avem decat 24 de ore intr-o zi.

7-8 ore le dormi, celelalte 8-10 muncesti… iar restul?

Probabil te pregatesti pentru una sau alta… ori faci ceva ce-ti place. Bun.

UNDE E DISTRACTIA?! UNDE E MUNCA DEPUSA PENTRU VIITOR?!

Care viitor, cand tot ce faci este sa supravietuiesti de la salariu pana la salariu in speranta ca ajungi sa pui ceva deoparte?!

Toata situatia seamana cu o masina, odata la ceva timp trebuie sa investesti putin in tine, ca sa nu te strici! Pe asta nimeni nu o ia in seama???

Bani, bani, bani, bani… OK.

CE FACEM CU EI

Care e planul de bataie?

Majoritatea nu au. Sunt momente in care si eu il pierd din vedere.

Tot ce am este timp si ambitie.

Esecul nu e o optiune. Sunt incapatanat, vreau sa-mi fie bine, mie si celor apropiati mie, vreau libertate de miscare, de exprimare. Vreau sa traiesc, nu doar sa exist! Experienta este cheia. Si nu vorbesc de experienta de zi cu zi pe care o avem cu totii: gen te trezesti, te urci in autobuz, ajungi la munca, te urci iar in autobuz si apoi ajungi acasa si te simti mizerabil pentru ca nu ai o viata.

Ăsta este SISTEMUL. E facut sa te tina blocat, in gandire limitat si tot timpul incordat, frustrat, panicat, stresat…

E trist.

Nu poti gandi intr-un mod original, unic, esti doar unul din multime, al 3-lea om de pe strada. Oare asta vreau eu sa fiu? Fiindca intr-o perioada exact asta-mi doream. Credeam ca nu-s demn de faima sau atentie, notorietate, recunoastere.

Well, nu e chiar asa. Nu mai sunt o oaie in turma, indreptat spre nicaieri, o simpla rotita intr-un mecanism mult mai complex.

Astea sunt doar gandurile mele, nu le valideaza nimeni. Nu-mi spune nimeni “stii, eu (nu) sunt de acord cu ceea ce crezi tu!”.

Nu.

E doar ceea ce cred eu, iar daca gresesc – probabil imi voi da seama mai tarziu sau poate niciodata. plm

Doar experientele te ajuta sa cresti, sa te dezvolti, sa ajungi ceea ce vrei sa ajungi. Nu ma mai sperie ideea de nou, ba chiar o imbratisez si ma gandesc serios sa ma dezvolt. Trebuie sa lupti ca mai apoi sa castigi, nu?

Vise. Sperante. Iluzii. Minciuni.

Cate dintre ele sunt prezente in mintea mea?

Cate fabricate de mine si ceea ce simt?

Cate fabricate de societate si asteptarile celorlalti fata de mine?

De ce trebuie sa-mi fac griji legate de ceea ce gandeste lumea? Nu dau doi bani.

Se presupune ca viata mea e viata mea – ori e doar o iluzie liberul arbitru?!

Unde scrie ca trebuie sa fac ce-mi spun altii ori ceea ce se asteapta de la mine la o anumita varsta? De unde atata nebunie cu ideea asta de casatorie? Nu am pierdut nimic daca nu m-am insurat pana acum. Am invatat sa ma simt bine cu mine insumi si chiar sa ma bucur de momentele petrecute singur. Pentru ca atunci cand esti singur, esti in cea mai pura forma a firii tale. Nu te prefaci ca te simti bine daca nu te simti bine, nu stai intr-un loc daca vrei sa pleci… Esti liber sa alegi ceea ce aduce fericire sufletului tau.

Pana la urma despre asta e vorba. Sa fii fericit.

Asta cautam cu totii, nu?

Desi nu poti fi mereu fericit, atunci cand se intampla sa fii bucura-te de stare si fa tot ce poti mai bun din ea. De-aia imi astern gandurile aici. Ma ajuta.

Poate ca nu voi citi doar eu – poate. Desi mi-e greu sa cred ca altii vor intelege vreodata ce simt. Totul e atat de subiectiv, relativ, comparabil, depinde de situatie/ stare de spirit/ timp/ experienta cititorului/ + multe altele.

Am scris atat de mult azi… nu-mi pare rau. 🙂

File de Jurnal – 22.09.2020

Azi ai fi implinit 45 de ani.

Nu te-am uitat.

Nu am uitat ce-ai facut pentru mine, tot ce m-ai invatat, tot ce mi-ai spus.

Te port in minte, in suflet, in inima, acum si pentru totdeauna.

Am sa-ncerc sa fiu cel putin pe jumatate din barbatul care ai fost tu: rezolvai probleme, intampinai situatii dificile cu zambetul pe buze, stiai sa certi atunci cand era nevoie.

Anul asta am intampinat si eu situatii dificile, m-am schimbat. Sunt mai rece cu strainii si mai apropiat de ai nostri, sunt sigur ca voi deveni barbatul de care tu ai fi fost mandru, Andrei.

Mi-ai fost mai mult decat un simplu unchi – mi-ai fost prieten, confident, profesor, tată… si pentru asta iti port respect si iubire eterna. Ai pus piciorul in prag atunci cand trebuia, am fost atent stii doar… Nu-mi ajung filele din jurnalul ăsta sa scriu tot ce simt si tot ce-ai insemnat pentru mine, insa voi lăsa faptele sa vorbeasca de la sine.

Memento mori.