J’me manque

Dintre toți oamenii pe care i-am cunoscut,

Ironic, cel mai dor îmi e de mine, cel din trecut.

Cel care nu știa ce-nseamnă “NU”,

Lua viața-n piept, indiferent, de la-nceput.

Mi-e dor de zilele-n care știam,

Ceea ce-acum e-un amalgam

De stări, gânduri, vise și prostii,

Era așa ușor, pur și simplu, să fii…

Mintea-mi limpede, goală, curată,

Fără griji, iubit, toate deodată!

Și totuși, eram atât de pornit,

Să-mi stric mereu – starea de spirit.

Nu realizam pe-atunci ce-nseamnă pace,

Acum, în mine doar furtună zace.

Un haos crud, aproape neîmblânzit,

De 4 ani de zile nu s-a mai oprit…

Oamenii, toți, îți doresc fericirea,

Ai grijă de ea, nu-i lăsa să ți-o ia!

Căci fericirea ta pornește de la tine,

Tu, doar tu îi poți da frâu liber…

Asta numesc eu responsabilitate,

Întotdeauna, alegeri echilibrate.

Alegeri simple, naturale, de zi cu zi,

Nu te mai chinui, degeaba-ncerci a mulțumi…

Atâția oameni duri, cu ei înșiși, cu cei din jur,

N-ai s-ajungi nicăieri, ba mai mult, ai să-ți furi

Din timpul tău care, oricum, e-atât de scurt…

Ai peste 25, te-ntrebi: cum dracu au trecut?!

Când, cum, unde și de ce…

E de prisos să mai întrebi, nu crezi..?

Atâta gălăgie, atât de mult zgomot de fond,

Oriunde te duci, nu ai nicăieri un loc.

Un loc al tău, puțină liniște, intimitate,

Un suflet cald și… simți că ai de toate 🙂

Oare meriți toate astea? Crezi că ți se cuvine?

Ai înșelat, mințit, batjocorit, știi foarte bine.

Acceptă tot ce vine, fă ceva din nimic,

Și-apoi, ușor-ușor, timpul va reporni.

Vei merge înainte, ce-i drept, ești foarte-n spate,

Dar știi ceva? Acum le vezi pe toate…

Așa cum sunt, au fost, vor fi – oracol?

Nu – experiența bate orice obstacol.

“Salut!”, am spus, “nu e ciudat că-ți scriu tocmai ție?”

Nu-ți pasă, nu vrei să dai de greu, ți-e bine

Dar, lasă, “Salut!”, “cu cine vorbesc”, “pardon?”

Da, ai auzit bine, sunt tu, doar că din viitor.

Bittersweet

Nu-ți face griji, nu știe nimeni cui mă adresez, probabil nu ai să vezi niciodată rândurile astea, din păcate… sper să mă înșel.

Nu te-am uitat!

Au trecut ani și timpul s-a schimbat… eu m-am schimbat, tu te-ai schimbat, noi ne-am schimbat…!

Sper ca ești fericită! 🙂

Iubirea dintre noi s-a consumat, dar oare!? Un sentiment atât de curat, nu l-am mai simțit niciodată de-atunci. Simțeam ca pot muta munții din loc, dar, ironic, la final n-am avut curaj nici măcar să-i mai escaladez… Îmi pare rău.

E târziu, mult prea târziu pentru scuze, însă nu e prea târziu pentru copiii care s-au îndrăgostit atunci, dintr-o simplă privire… ei încă trăiesc, în noi, prin noi, sunt singurii care mai au curaj sa iubească, așa cum o făceam atunci – și tu, și eu.

Mă simt atât de murdar acum.

Da, nici până acum n-am renunțat la amintirea ta, a noastră, îmbrățișați și fericiți, inconștienți (cel puțin eu?) într-o camera ieftină cu mobilă veche și-un televizor gri. Îmi aduc aminte de ochii tăi frumoși, de-a dreptul înfometați, parcă m-ar fi mâncat, le simțeam fericirea, energia, noi doi eram cu adevărat conectați.

Sunt curios ce curs ar fi prins relația dintre noi… oare am fi ajuns să gustăm luni de fiere? Să ajungem să ne sabotăm unul pe celălalt în încercarea de a ne schimba reciproc? Sau am fi construit ceva frumos, durabil?

Nu am avut curaj.

Iar pentru asta îmi cer iertare.

Îți doresc mult soare în viață, iar atunci când îți este greu, adu-ți aminte că noi doi suntem împreună, în cea mai bună dintre lumile posibile.

Fiindcă în cea în care trăim, nu se va mai întâmpla niciodată.

Mă vei găsi acolo.

~M.

NEBUNIE, NU ALTCEVA.

În fiecare zi, când te trezești, care e primul lucru pe care-l faci?

Fie pui mana pe telefon sa oprești alarma ori, daca nu ai alarma, tot pui mana pe el sa vezi ce mai e nou… așa, dis-de-dimineață.

Vorba aia… “bine rău!”

Cu ochii obosiți, cearcăne adânci, ne căutam fericirea într-o carcasa de plastic/metal/sticla fiind pe deplin convinși ca exista persoane care dau 2 bani pe ceea ce am postat noi acum 12 ore pe instagram. Nu are sens. Si totuși o facem zilnic, fără ca măcar sa avem in vedere efectele nocive.

Ne-am obișnuit cu doza zilnica de dopamină pe care o primim de fiecare data când intram pe rețelele de social media; mai ales când ai un mesaj necitit ori vreo notificare cum ca cineva îți apreciază postarea aia blanao la care ai muncit din greu 2 minute, ca aveai probleme cu netul si mna, ti-a dat eroare prima data.

“Intr-o cafenea sta un domn si bea linistit o cafea. Nu are laptop, nu are smartphone, nu are iPad. Sta asa, ca un psihopat…”

In metrou, in parc, pe strada, acasă… tot ce vezi sunt oameni ocupați, nene, nu gluma! Ocupați cu viața lor virtuala. Ocupați cu viața virtuala a altora, ca deh… nu e nimic ca senzația aia de nou pe care o simți când dai scroll pe Facebook încontinuu timp de 2 ore… știi ca pierzi timpul, te-ai ridica din pat sa te duci la toaletă ori sa-ți faci ceva de mâncare dar ești prins acolo, frate… te înțeleg.

Pana sa apară social media in viața noastră eram, practic, obligați sa vorbim unul cu altul când mergeam pe undeva.. socializarea era directa, face-to-face, ne strigam de la balcon sa ieșim afară; nu ne dădeam bătuți pana nu răspundea cineva, știam ca trebuie sa fie cineva acasă, plictisit de moarte.

Dar acum? Acum e foarte complicat!

E mult mai ușor sa arunci o privire urâtă decât sa te angajezi într-o conversație, gen.

Te uiți in telefon si te prefaci ca ești ocupat, sa nu cumva sa prinzi privirea cuiva, gen.

Am uitat sa socializăm, trăind într-o perioada în care socializarea e atât de facilă!

Urmărim, nu socializam. Nu vorbim, nu ne dam o șansă să ne cunoaștem unul pe celălalt. Doar urmărim si dam ador la postări. (“uite ce mașină si-a luat si săracu’ asta..” ca mai apoi sa comentezi ” ohooo ! bravo bro, sa o stăpânești sănătos!”)

E atât de ușor… Stăm pe canapea la 1 metru distanta, fumam, bem cafea, fiecare pe telefonul lui.

Când ajungi acasă de afara, ce faci? Scoți telefonul din buzunar/geanta si începi sa-l butonezi.

Oameni buni, asta se numește DEPENDENȚĂ.

Așa cum suntem dependenți de țigări, cafea, droguri, medicamente, persoane… Tot așa ajungem dependenți de social media.

Trăim într-o lume in care ne expunem pe site-uri de dating (Tinder, Badoo, Bumble…), unde postam cele mai reușite si artistice poze, selectam melodia preferata si o descriere cat mai originala, sa dea bine acolo, doar nu ești vreun oarecare?! Încercam sa ne vindem cat mai bine in speranța ca vom avea cat mai mulți oameni interesați de noi.

Tot conceptul asta mi se pare fucked up.

Nu trebuie sa demonstrezi nimic nimănui.

Trezirea!

Hai sa facem o schimbare. Sa comunicam, real, fără ascunzișuri, fără falsitate in fiecare mișcare, fără sa mai așteptăm ceva in schimb… simpla socializare e in sine recompensa… suntem animale sociale, avem nevoie de interacțiune.

Hai sa fim mai apropiați, mai uniți, mai deschiși, mai adevărați… Totul sta in efortul nostru de a schimba ceva. E un efort colectiv, greu, însă plin de beneficii. Sa schimbam situația asta anostă în care ne aflăm, că destul ne-a afectat COVID-19 tot timpul ăsta… hai să nu ne mai facem rău singuri.

Hai să fim prieteni. 🙂

Prieteni cu noi înșine, prieteni intre noi.

Nu ofer solutii, totul e subiectiv… n-aș putea sa dau o rețetă anume.

Însă pot să vă fac conștienți!

~M.

Timpul trece și încă ating hârtia…

File de Jurnal – 18.09.2020

[…]

Toata lumea e schimbata, prietenii se schimba, timpurile se schimba… si eu ma schimb, chiar daca sustin ca rămân acelasi intotdeauna.

Principiile morale, insa, raman aceleasi: bunatatea si bunul simt sunt adanc intiparite in codul meu genetic. E vorba de educatie, de buna crestere, asta nu se uita asa… peste noapte. NU.

Insa ceea ce este schimbat in mine, probabil se va schimba din nou.

Descopar pe fiecare an ce trece inca ceva si inca ceva, adaug la biblioteca plina cu carti citite din mintea mea.

Experientele te schimba. Oamenii te schimba. Rautatea altora te schimba… ca mai apoi tu sa propagi aceeasi rautate intr-un fel sau altul… e un cerc vicios!

Nu se mai opreste, se intampla incontinuu, fara ca noi sa avem vreo putere asupra problemei ăsteia. Ca si bunatatea, si rautatea se imprastie, doar ca mult mai usor. Pentru ca e foarte usor sa fii rau, e calea usoara, cu totii putem fi rai, vorbim de instinctul animalic care ne conduce adeseori…

E datoria noastra sa avem grija.

File de Jurnal – 23.08.2020

[…] stiu ca emotiile vin si trec, tocmai de-aia trebuie sa le scriu pe foaie.

Foarte curios faptul ca altii sunt de parere ca ar trebui sa-mi traiesc viata asa cum o face toata lumea, ca trebuie sa-mi traiesc viata si nu trebuie s-o las sa treaca pe langa mine in felul asta…

Stii? Inteleg… dar nu e chiar așa.

Viitorul este dictat de ceea ce faci in prezent, iar daca in prezent nu faci nimic, automat nici in “viitor” nu vei face nimic. CLAR.

Nu avem decat 24 de ore intr-o zi.

7-8 ore le dormi, celelalte 8-10 muncesti… iar restul?

Probabil te pregatesti pentru una sau alta… ori faci ceva ce-ti place. Bun.

UNDE E DISTRACTIA?! UNDE E MUNCA DEPUSA PENTRU VIITOR?!

Care viitor, cand tot ce faci este sa supravietuiesti de la salariu pana la salariu in speranta ca ajungi sa pui ceva deoparte?!

Toata situatia seamana cu o masina, odata la ceva timp trebuie sa investesti putin in tine, ca sa nu te strici! Pe asta nimeni nu o ia in seama???

Bani, bani, bani, bani… OK.

CE FACEM CU EI

Care e planul de bataie?

Majoritatea nu au. Sunt momente in care si eu il pierd din vedere.

Tot ce am este timp si ambitie.

Esecul nu e o optiune. Sunt incapatanat, vreau sa-mi fie bine, mie si celor apropiati mie, vreau libertate de miscare, de exprimare. Vreau sa traiesc, nu doar sa exist! Experienta este cheia. Si nu vorbesc de experienta de zi cu zi pe care o avem cu totii: gen te trezesti, te urci in autobuz, ajungi la munca, te urci iar in autobuz si apoi ajungi acasa si te simti mizerabil pentru ca nu ai o viata.

Ăsta este SISTEMUL. E facut sa te tina blocat, in gandire limitat si tot timpul incordat, frustrat, panicat, stresat…

E trist.

Nu poti gandi intr-un mod original, unic, esti doar unul din multime, al 3-lea om de pe strada. Oare asta vreau eu sa fiu? Fiindca intr-o perioada exact asta-mi doream. Credeam ca nu-s demn de faima sau atentie, notorietate, recunoastere.

Well, nu e chiar asa. Nu mai sunt o oaie in turma, indreptat spre nicaieri, o simpla rotita intr-un mecanism mult mai complex.

Astea sunt doar gandurile mele, nu le valideaza nimeni. Nu-mi spune nimeni “stii, eu (nu) sunt de acord cu ceea ce crezi tu!”.

Nu.

E doar ceea ce cred eu, iar daca gresesc – probabil imi voi da seama mai tarziu sau poate niciodata. plm

Doar experientele te ajuta sa cresti, sa te dezvolti, sa ajungi ceea ce vrei sa ajungi. Nu ma mai sperie ideea de nou, ba chiar o imbratisez si ma gandesc serios sa ma dezvolt. Trebuie sa lupti ca mai apoi sa castigi, nu?

Vise. Sperante. Iluzii. Minciuni.

Cate dintre ele sunt prezente in mintea mea?

Cate fabricate de mine si ceea ce simt?

Cate fabricate de societate si asteptarile celorlalti fata de mine?

De ce trebuie sa-mi fac griji legate de ceea ce gandeste lumea? Nu dau doi bani.

Se presupune ca viata mea e viata mea – ori e doar o iluzie liberul arbitru?!

Unde scrie ca trebuie sa fac ce-mi spun altii ori ceea ce se asteapta de la mine la o anumita varsta? De unde atata nebunie cu ideea asta de casatorie? Nu am pierdut nimic daca nu m-am insurat pana acum. Am invatat sa ma simt bine cu mine insumi si chiar sa ma bucur de momentele petrecute singur. Pentru ca atunci cand esti singur, esti in cea mai pura forma a firii tale. Nu te prefaci ca te simti bine daca nu te simti bine, nu stai intr-un loc daca vrei sa pleci… Esti liber sa alegi ceea ce aduce fericire sufletului tau.

Pana la urma despre asta e vorba. Sa fii fericit.

Asta cautam cu totii, nu?

Desi nu poti fi mereu fericit, atunci cand se intampla sa fii bucura-te de stare si fa tot ce poti mai bun din ea. De-aia imi astern gandurile aici. Ma ajuta.

Poate ca nu voi citi doar eu – poate. Desi mi-e greu sa cred ca altii vor intelege vreodata ce simt. Totul e atat de subiectiv, relativ, comparabil, depinde de situatie/ stare de spirit/ timp/ experienta cititorului/ + multe altele.

Am scris atat de mult azi… nu-mi pare rau. 🙂

File de Jurnal – 22.09.2020

Azi ai fi implinit 45 de ani.

Nu te-am uitat.

Nu am uitat ce-ai facut pentru mine, tot ce m-ai invatat, tot ce mi-ai spus.

Te port in minte, in suflet, in inima, acum si pentru totdeauna.

Am sa-ncerc sa fiu cel putin pe jumatate din barbatul care ai fost tu: rezolvai probleme, intampinai situatii dificile cu zambetul pe buze, stiai sa certi atunci cand era nevoie.

Anul asta am intampinat si eu situatii dificile, m-am schimbat. Sunt mai rece cu strainii si mai apropiat de ai nostri, sunt sigur ca voi deveni barbatul de care tu ai fi fost mandru, Andrei.

Mi-ai fost mai mult decat un simplu unchi – mi-ai fost prieten, confident, profesor, tată… si pentru asta iti port respect si iubire eterna. Ai pus piciorul in prag atunci cand trebuia, am fost atent stii doar… Nu-mi ajung filele din jurnalul ăsta sa scriu tot ce simt si tot ce-ai insemnat pentru mine, insa voi lăsa faptele sa vorbeasca de la sine.

Memento mori.

File de Jurnal – 08.07.2020

Ce zi plina am avut ieri!

Mi-am demonstrat inca o data ca nevoia te impinge sa faci cele mai nebunesti lucruri!

La 13:10 aveam totul pregatit pentru a pleca la munca (rucsac, mancare, tigari, telefon, bicicleta, toate inauntru) si am decis sa ies la o tigara.

Am inchis usa dupa mine, realizand la fractiune de secunda ca sunt inchis pe dinafara!

Primul gand a fost sa ma dau batut, insa m-am decis sa nu fac asta.

Am ocolit casa si am ajuns la un gard, inchis cu lant si un lacat nesimtit de mare – m-am strecurat cu greu in cea mai larga portiune a gardului si am reusit sa intru. Pana sa-mi dau seama, eram deja in curtea din spate insa toate usile erau inchise.

Ploua.

Vad la etaj geamul de la baie deschis si am realizat ca aceea era singura solutie.

M-am cățărat pe zidul de caramida si apoi, usor, usor, am urcat pe acoperisul umed pana am ajuns la fereastra.

Sangele imi pompa in vene si adrenalina zburda in corp, tremuram de BUCURIE.

Intamplarea asta m-a facut sa realizez ca orice ar fi, INTOTDEAUNA exista o cale de scapare / rezolvare!

[seara, am ajuns acasa obosit… m-am ametit tare din 2 beri si cateva tigari… am dormit foarte prost]

Don’t Rush It

File de Jurnal – 12.07.2020

\\

Tensiune, nervi, stari, vorbe aruncate, lacrimi varsate, toate isi au rostul in viata de zi cu zi… am ajuns sa cred ca viata nu inseamna doar stari de bine, bucurie, relaxare, vacante, prieteni… toate isi au rostul lor.

Trebuie sa fim responsabili pentru tot ce spunem ori gandim cu voce tare, fiindca vorbele ranesc adanc! Sensul pe care il au cuvintele pentru tine, nu este intru totul acelasi pentru toata lumea, caci suntem programati diferit cu totii.

Educatie, cei 7 ani de-acasa, traume, frustrari, stereotipuri, neajunsuri, narcisism sau self-hate, depresie sau high, toate iti modifica felul in care percepi lumea si toti oamenii din ea, inclusiv toate interactiunile avute sunt dictate de felul in care gandesti.

[Gandirea, prin intermediul perceptiei exterioare, asupra vietii, determina actiunile si/sau comportamentul tau –> Comportamentul sau actiunile tale se vor dezvolta in timp in ceea ce noi numim CARACTER]

Ai grija de felul in care gandesti (exemplu mai jos), de tine, de sanatatea ta mentala. Chiar si cel mai carismatic om poate deveni inuman, respingator, tot ce isi imagineaza a fi un om rau. Devenim “rai” fiindca societatea ne bombardeaza cu mesaje, comparatii, cu standarde de atins si prin faptul ca tot societatea defineste conceptul de “NORMAL”.

Tot ce conteaza este sa te bucuri de fiecare moment, fie bun sau rau, sa nu judeci pe nimeni (fiindca nu esti in locul lor) iar daca faci bine, fa-l fara sa astepti ceva in schimb.

BINE FACI, BINE GASESTI!

[…]

File de Jurnal – 17.07.2020

Gol.

Fizic.

Psihic.

Emotional.

Gol.

Dezbracat de motivatie, speranta, iubire.

Gol.

Pe interior, un nimic care ma umple si nu ma ajuta deloc.

Apatic, lipsit de bun simt, constiinta, chiar de caracter.

Mediul asta ma schimba in atatea feluri, caci am impresia ca nu mai stiu cine sunt. Ma simt slabit de trecerea timpului si din cauza muncii repetitive, din cauza legaturilor de prietenie pe care la am cu oameni la 3000+ km departare… lipsa lor de aici.

Am ajuns sa fiu cautat de persoane si sa nu mai simt nimic, iar alteori imi doresc din tot sufletul sa se intample ceva si… nimic.

Oare chiar nu ma mai multumeste nimic?

Ar trebui, caci am tot strictul necesar: mancare, loc unde dormi, haine, bani, un loc de munca, sanatate si cativa oameni carora le pasa de mine. Nu e de ajuns?

Oscilez emotional intre regele lumii si cersetor in Vaslui.

Fara casa ca un homeless, fara sens ca strazile din Bucuresti…

15.07.2020

[…]

Uneori vrem ca timpul sa ramana in loc, uneori vrem sa-l grabim, insa TIMPUL trece doar in ritmul lui!

Ce e si mai curios este faptul ca tot NOI definim ritmul in care trece TIMPUL prin perceptia noastra asupra vietii.

13.07.2020

[…]

Sunt obosit fizic si psihic dar nu in stadiul in care sa nu mai pot continua.

Totul este trecator iar gandul ca totul se va termina imi da putere. Ma face sa continui si sa gasesc motivatie acolo unde nu exista nici urma de asa ceva.

Atunci cand ai un scop, un motiv pentru care te lupti cu tine insuti si cu lumea din jurul tau, toate prind forma, toate au o logica, caci atata timp cat te indrepti undeva, stii cel putin unde mergi – poate ajungi acolo, poate nu – stii cel putin ca ai incercat.

Viata mi-a aratat cele mai urate si meschine fete ale ei in timpul petrecut aici in UK, iar asta m-a facut sa realiezez cat de determinat trebuie sa fii in viata in general.

Mi-a aratat cat de importanti sunt oamenii din jurul nostru si ce influenta pot avea ei asupra noastra.

Probabil ca asta este senzatia pe care o simti cand te maturizezi… simti ca intelegi lucruri care inainte nu aveau sens ori, dimpotriva lucrurie de care erai foarte sigur acum le pui la indoiala…

File de Jurnal – 10.07.2020

[…]

Un amalgam de sentimente imi inunda mintea si nu pot scapa de el. Nu mai am liniste nici la munca, nici acasa, uneori nici macar in s0mn… stresul asta ma omoara incetul cu incetul si simt ca o sa ajung la nebuni.

Inteleg ca avem cu totii problemele noastre de zi cu zi, ca viata poate fi dura uneori, insa acesta nu e un motiv destul de bun ca sa justifice faptul ca tratezi oamenii urat. Fiecare este dator sieși sa-si rezolve problemele si frustrarile interioare, ca sa nu ii deranjezi pe ceilalti.

Noi, oamenii, suntem animale sociale, adaptate comunicarii, intelegerii, ratiunii si logicii, insa uneori multi dintre noi pierdem lucrul asta din vedere.

Cea mai mare greseala pe care o facem cu totii este aceea ca devenim exact persoana de care ne temem sa nu devenim. Este atat de usor sa cazi prada unor obiceiuri sau ganduri distructive, incat nici macar nu ne dam seama de asta…

Unii au, probabil, o figura materna sau paterna in viata lor care le-a gresit ori comportamentul lor afisat in familie a fost judecat dur in copilarie, astfel incat in momentul in care ajungem la maturitate (ori, cel putin credem ca am ajuns), noi nu vom deveni persoana respectiva, noi nu vom adopta greselile comportamentale sau psihice ale parinitilor nostri.

BREAKING NEWS !

Se intampla in fiecare generatie, intr-o proportie atat de mare incat pe mine personal ma ingrozeste.

(Ne) Suntem datori sa constientizam greselile pe care le facem si sa avem grija sa nu le repetam, sa invatam ce este de invatat din ele si sa mergem mai departe.

Imi doresc din suflet ca toata lumea sa realizeze lucrul asta si, sa ne iertam parintii pentru greselile facute in tinerete, pentru tot ceea ce le-am reprosat de-a lungul timpului.

Este datoria noastra sa demonstram ca se poate si ALTFEL.

Răbdare.

Rabdarea… greu de stapanit, o virtute greu de gasit.

Tuturor ni s-a spus inca de mici: “Ai rabdare!”, “De ce te grabesti atat?”, “Asteapta putin” – insa… Eu cand vreau sa fluier, fluier!

Este importanta rabdarea?

Da.

De ce?

Incearca sa slabesti 10 kg intr-o zi, sa scrii o carte intr-o zi, sa conduci 3000 km intr-o zi.. Toate lucrurile astea sunt posibile, insa nu doar intr-o zi. E nevoie de un efort sustinut pe o perioada de mai multe zile, saptamani, luni…

Motivatia pentru a face ceea ce vrei sa faci poate sa apara si sa dispara… important este sa nu renunti atunci cand dispare.

Cum?

Rabdare.

Disciplină.

“Mie nu-mi place sa astept.”

În copilarie am avut foarte mari probleme cu rabdarea. Voiam totul atunci cand aparea dorinta, nu mai devreme, nu mai tarziu, ci exact atunci.

Pe masura ce am crescut am aplicat aceeasi tactica cand a venit vorba de prieteni, bani, relatii, placere… si ceea ce am aflat m-a frapat. (abia acum, dupa ce m-am gandit in detaliu…).

Multi spun ca viata e scurta, altii spun ca este lunga – parerea mea este ca viata absoarbe ambele nuanțe.

“Life’s too short for crappy coffee and crying over ex-es”

Ok, sunt de acord, insa nu e ca si cum avem cu totii sansa sa bem in fiecare zi cafeaua preferata, sa ne plimbam in parcul preferat, sa ascultam muzica preferata, sa ne relaxam pe cat de mult ne-am dori fiindca majoritatea persoanelor muncesc.

Munca (ma refer la programul 9-5 si tot ce implica el) iti ocupa aproximativ

o treime din viata! (si somnul tot cam atat, teoretic).

Disciplina, ruda apropiata cu rabdarea.

Am mentionat mai sus.. rabdare, disciplina. Care e legatura?

Sa zicem ca ai rabdare, foarte multa, esti un rezervor nestins dar NU FACI NIMIC. Nu reusesti sa dai inainte deloc, de ce?

“Lucrurile bune vin daca le astepti.” – Desi “lucrurile bune vin daca le astepti”, ele, totusi, nu vin doar daca le astepti. Ideea este sa lucrezi pentru ele, sa depui un efort sustinut zi de zi pentru a ajunge la rezultatul dorit. Iar in cazul in care te trezesti intr-o zi ca nu ai motivatia necesara… pofta vine mancand, disciplina tine locul motivatiei trecatoare. Disciplina e cheia in toate.

Rabdare + Disciplina = Success.

Eșecul.

Cu totii am auzit despre “zona de confort” si cum ea are puterea de a oferi unei persoane tot ce-si doreste – fie lupti pentru ceea ce-ti doresti ori te multumesti cu ceea ce ai ori ceea ce-ti este oferit.

De fiecare data cand vei incerca sa iesi din zona de confort, ai sansa 50-50% fie de reusita, fie de esec.

Cu cat imbratisam mai repede ideea de “eșec” si realizam ca este doar o etapa in drumul catre succes, cu atat zona de confort se va largi si vom putea sesiza vizibil schimbarile care se petrec inăuntrul nostru.

Patience is bitter, but its fruit is sweet.

Jean-Jacques Rousseau

Răbdarea este o virtute, un efort concetrat, continuu, stiu ca este greu…

Totuși, zile mai bune vor urma.

M.

– Nu uita –

Nu am cuvinte sa descriu starea pe care mi-o da melodia de mai sus…

Nu am foarte multe de spus in postarea asta.

Apreciaza ceea ce ai aici si acum, apreciaza oamenii din viata ta, cei care au ramas langa tine atunci cand ti-a fost greu, cand nimeni nu te-a crezut, cand nimeni nu ti-a dat un semn de viata, cand toti au intors capul si nu te-au privit in ochi cand au trecut pe strada pe langa tine…

Pare trist, insa asta este purul adevar.

Este o latura a vietii pe care multi dintre noi o experimenteaza odata si-odata… iar atunci cand se intampla… adu-ti aminte sa-ti pretuiesti oamenii dragi fiindca nu stii cat timp vor mai fi langa tine.

Cei care-mi sunteti aproape, cei care mi-ati fost aproape, cei care ma purtati in suflet, in cuget, in simtire – va port in inima mea pe toti.

Numai ganduri bune pentru voi, oameni frumosi.

M.

Nu-ti fie teama de viata, traieste-o.

Stii care e treaba? Sunt multi fricosi pe langa tine, pe langa mine, poti fi chiar tu si chiar eu. Ideea e ca viata ne incearca pe toti, depinde de noi cum raspundem la testele la care suntem supusi.

Luna Ianuarie a fost o adevarata incercare pentru mine. De fiecare data, m-am straduit sa trec peste – fie ca a fost o luna grea la munca, ori m-am straduit cu banii pana la salariul urmator, ori am ramas fara job… Ianuarie a fost o pacoste.

De trei ani ma straduiesc sa trec peste luna Ianuarie, iar asta se datoreaza faptului ca sunt intr-o continua schimbare, efectiv incerc tot ce imi trece prin minte – orice schimbare e dificila si necesita timp, e un risc. Majoritatea oamenilor nu accepta schimbarile usor – asta face diferenta intre oamenii de success si cei care se complac in starea in care sunt in momentul de fata sau job-ul pe care-l au, s.a.m.d

Daca iti doresti sa schimbi ceva in viata ta, incepe cu tine.

Frica este buna, insa nu o lasa sa preia controlul.

Sunt aproape sigur ca am auzit cu totii cel putin o data fraza “nu-mi e frica de nimic” – fie de la prieteni, cunostinte, muzica, filme, etc. Dupa multe incercari si experienta de viata pot spune ca este adevarat, se poate ajunge la un asemenea mindset.

Totusi, stii ce e amuzant? Frica ajuta. Frica ne face mai puternici. In doze potrivite, frica te ajuta sa uiti de griji. In doze corecte, frica este energie – elibereaza in organism adrenlina, dopamina, serotonina, oxytocina, endorfine. Exemple simple: rollercoaster-urile, filmele horror, traseele periculoase pe munte, chiar si atunci cand treci pe rosu! (e impotriva legii, nu e ok).

“Fear is a gate; you control the password to unlock the fear gate. Overcoming fear is not a one off event instead it is a step by step process where as you unlock one small fear gate, you gain confidence to unlock another gate and another one. Thereby increasing confidence and moving away from your comfort zone towards higher possibilities.”

Duncan Muguku

Traieste viata, nu-ti fie teama de ea.

Te simti pierdut uneori, nu? Simti ca nu poti merge mai departe, ca toate greutatile care te apasa nu-ti dau niciun moment sa respiri. Simti ca greutatile astea te fac sa gandesti negativ, asa ca tot ce atragi de fapt sunt doar lucruri rele, un cerc vicios in care alergi nestiind cand sa te opresti – desi cauti o iesire, nu vezi niciuna. Ce faci? Te dai batut? Meriti o alta sansa, trebuie doar sa gasesti puterea de a o lua de la capat, stii ca o ai.

Cum gasim puterea de a o lua de la capat?

Foarte simplu, rezerva-ti un moment de respiro. Evalueaza-ti situatia, vezi ce iti lipseste, fii sincer cu tine. Inchide ochii si relaxeaza-te, mediteaza si pune-ti ordine in ganduri – nu ai idee cat de benefica este meditatia.

O sesiune de 10-15 minute de meditatie inainte sa adormi, un somn bun si o noua sesiune de 10-15 minute de dimineata garantat iti va oferi calmul si claritatea de care ai nevoie pentru a merge mai departe.

Incearca sa gandesti la rece, nu lasa emotiile sa intervina in cautarea ta – citeste si despre Legea Mediilor. (Law of Averages).

Legea Mediilor poate fi aplicata in majoritatea lucrurilor pe care le facem in viata noastra, adapteaza-ti perspectiva si ai sa culegi toti laurii dupa ce ai sa vezi beneficiile.

Ai incredere in tine.

Este simplu, dar nu este usor.

Increderea in sine nu este ceva cu care te nasti, este un skill pe care-l imbuntatesti de-a lungul vietii. Cu cat iti dai seama mai repede de importanta increderii de sine, cu atat vei putea sa o dezvolti.

Vreau sa fiu sincer cu voi, si eu am avut si inca am probleme uneori cu increderea in sine, insa sunt sigur de un singur lucru: va veni acel moment cand ma voi simti pregatit pentru orice. Increderea in sine e un mindset,trebuie incercat zi de zi, altfel creierul nu va putea sa-l adopte.

Asa cum ai invatat sa mergi, in acelasi fel trebuie sa aplici ceea ce spun referitor la increderea de sine.

Rabdare.

Esecuri.

Efort.

Rabdare.

Esecuri.

Efort.

Rabdare.

increderea in sine nu este o destinatie, ci o calatorie.

Enjoy the ride!