OSOM

I'm so tired working hours
Lately problems
Find their way to steal my powers
Hard to keep afloat since August

These wings start to wear off
I'm starting to feel off
All of dis shit is making me go off
The fuck you tryna' sell me here?!
FUCK OFF

These feelings got harder to keep off
Feels like my efforts don't pay off
Like Nicholas Cage in Face Off
Somebody else is living my life instead of..
ME... You get me? 

It's a feeling of uncertainty
Like people are using me
And look at me...I just let them be
Cause revenge was never part of me
Walking around with no purpose
Going back and forth
Lost in the process

Listening to music, that's all I got
Since God gave up on me
I dunno why, the guy just stopped (caring)
Like an old car full of rust
Threw me out from the beehive
Cause I'm the wasp
Winter is coming, gotta find shelter fast

Încredere

Puțini știu cu-adevărat ce-nseamnă

Puțini au avut parte vreodată

Și tot mai puțini oameni află

Ce-nseamnă prietenie adevarată

 

Cuvintele și-au pierdut sensul

Timpul trece, nimeni nu-i schimbă sensul.

Și, totuși, deseori îl putem opri,

Cu oameni frumoși, dragi inimii.

 

Fericirea nu este destinația!

Grijă mare unde te duce!

Fericire-ți aduc oamenii din viața ta!

Ce-i mult strică, iar ce e puțin…

N-ajunge.

~M

Ten Cuidado Con la Gente

E-atât de greu să te împarți

Între emoții, oameni, ieri și azi

Nu știi s-aduni, nu știi să scazi

Te-nvârți-n cerc și o să cazi…

Ai amețit, dar te simți bine

Ca toți cei de pe lângă tine

Tare departe-i Vama Veche…

Taci și sărută-mă-n ureche.

Și eu? Ce-ar trebui să fac acum?

Toate vin, toate trec, totu-i scrum.

Ai și tu grijă cu ce spui…

Căci vorbele rănesc adânc.

Prieteni vin, prieteni pleacă.

Toți oamenii ăștia mă seacă

Cu toată nehotărârea lor!

Intri? Ieși? Ce cauți pe coridor?

Aștepți pe cineva sau cum?

Că nu-nțeleg. De ce-mi stai în drum?

Nici nu mai contează, în fine…

Închide ușa după tine!

A! Și spune-le și celor de-afară!

Oricum, nu cred că-i prima oară…

Dacă mai au de gând să intre

Întâi să vorbească cu mine!

Ai grijă pe cine lași să intre.

~M.

Que Será, Será.

Am un temperament vulcanic, sângele-mi urcă în cap și-mi alimentează mintea cu tot soiul de idei proaste; de obicei am nevoie să judec totul la rece pentru câteva secunde și să-mi abțin pornirile instinctuale, animalice… voi nu vedeți asta, pentru că eu nu am vrut niciodată să se vadă; veți vedea întotdeauna doar ceea ce aleg eu să exprim, să împărtășesc cu lumea înconjurătoare.

Cumva, de ceva timp incoa’ am început să am nopți pline de introspecție… fie aleg să mă dăruiesc senzației pe care o simt, fie orice altceva și… apoi somn.

Asta e una din acele nopți.

Văd absolut tot – deși sunt miop, văd absolut tot. N-aș putea spune cu exactitate dacă asta a fost întotdeauna un atu ori un blestem, totuși se întâmplă.

Can’t help it. Won’t change it. Ever.

Observ, cu trecerea timpului, că absorb din ce în ce mai multă substanță din toată experiența pe care o acumulez – simt schimbări.

Le simt anual de la vârsta de 19 ani…

Și totuși simt că viața e o autostradă cu 8 benzi pe sens, cu mult loc de mișcare și multe popasuri la discreție… însă autostrada e acoperită de o ceață densă care pare că nu se mai limpezește… probabil nu se va limpezi niciodată.

Probabil toate popasurile făcute în fiecare sfârșit de săptămână chiar ajută, obosești mereu pe drum… și toți oamenii, chiar prietenii cu care ajungi să te revezi după ceva vreme… deși te fac să te simți bine pe moment, nu pot ușura povara drumului ăstuia continuu. Uneori e mai ușor, alteori ambuteiaj pe toate benzile… încât ai timp sa faci cumpărături și nimeni nu se mișcă, oricum, până te-ntorci…

Și totuși, nu drumul e problema. Nu m-am dat înapoi NICIODATĂ de la muncă.

I can do it. Sometimes I even need to do it.

Tot ce experimentezi te schimbă. Absolut totul. Fie că vorbim de bine sau rău. Fie că vorbim de prieteni sau dușmani. Fie că vorbim de adevăr sau minciună. Toate își au rostul, succesele și eșecurile deopotrivă. Bețiile și momentele în care vrei să mergi drept și pur și simplu nu poți – o parte din tine vrea să se ascundă, cealaltă nu da nici doi bani pe cei din jur.

Mi-a luat douăzeci și șase de primăveri să realizez că mă asemăn mult cu un cameleon, schimbător, potențial incomensurabil… mereu umbrit de o educație emoțională precară… not anymore.

Ăsta este momentul în care realizez cine sunt.

Ce sunt.

Nu o oaie, așa cum m-am simțit in multe ipostaze.

No.

A fucking LION.

I am the architect of my own destruction.

Ai încredere-n tine, e ingredientul secret în orice rețetă de succes… la propriu!

Iar atunci când nu poți, adu-ți aminte că poți.

Absolut NIMENI nu îți poate lua asta. E dreptul tău la fericire și împlinire, pe orice plan îți dorești.

Viața nu e altceva decât un joc.

Învață să-l joci bine.

Nu te da bătut… nu atâta timp cât poți arunca cu zarul…

PS: Nu lua nimic personal în viața asta, nici măcar atunci când devine personal…