A greși = omenesc.

Cum știi când ești un om bun sau unul rău? Putem fi doar buni sau doar răi?

Ce înseamnă bun sau rău atunci când putem găsi părți bune într-un lucru rău și părți rele într-unul bun?

Dacă ar fi să comparăm două mentalități diferite, am înțelege diferența dintre bun și rău pentru că ceea ce este bun sau drept pentru o persoană, poate fi greșit sau rău pentru o alta – și viceversa.

Deci, care e concluzia?

Concluzia este că tot ceea ce este rău conține și părți bune – tot ceea ce este bun, conține și părți rele.

Binele din rău, răul din bine

Cercul negru din partea albă reprezintă partea rea din ceea ce este bun, curat, pur, sincer etc.

Cercul alb din partea neagră reprezintă partea bună din tot ce este rău, murdar, inuman etc.

Iar, totul în ansamblu formează ceea ce noi numim viață.

Așa și noi, ca oameni, nu putem fi doar buni sau răi – suntem ambele, zi de zi, niciodată capabili de a mulțumi pe toată lumea.

Ce rost mai are să ne criticăm singuri că nu facem destule, că nu suntem îndeajuns de buni, frumoși, deștepți, slabi sau bine făcuți…realizați profesional, material, social… ?

Tot ce contează cel mai mult este a te accepta – în stadiul în care ești. Fă abstracție de viitor și trecut, tot ce ai este prezentul.

Dacă vrei să fii fericit, trăiește în prezent, lasă ce-a fost și ce va fi – dacă ai puterea să faci asta, pentru un moment măcar, ești pe drumul cel bun.

————————————————————–

Este în natura noastră, a oamenilor, să încălcăm regulile, chiar dacă vorbim despre a trece pe culoarea roșie a semaforului ori a minți pe cineva…

Poți încălca o singură regulă pe zi, o singură faptă rea iar universului, de regulă, nu-i va păsa.

Continuă să faci din ce în ce mai multe și la un moment dat cineva fie își va da seama ori va fi deranjat de ceea ce faci.

De exemplu: dacă te lași de fumat… nu vei începe din nou dacă ai fumat o singură țigară după mult timp – te apuci de la a doua încolo… e valabil în multe aspecte ale vieții noastre cotidiene.

Să-ncercăm să fim buni, și dacă, din când în când, mai încălcăm regulile, să fim siguri că se întâmplă doar o dată.

A greși este omenesc, însă a ierta este divin. 🙂

J’me manque

Dintre toți oamenii pe care i-am cunoscut,

Ironic, cel mai dor îmi e de mine, cel din trecut.

Cel care nu știa ce-nseamnă “NU”,

Lua viața-n piept, indiferent, de la-nceput.

Mi-e dor de zilele-n care știam,

Ceea ce-acum e-un amalgam

De stări, gânduri, vise și prostii,

Era așa ușor, pur și simplu, să fii…

Mintea-mi limpede, goală, curată,

Fără griji, iubit, toate deodată!

Și totuși, eram atât de pornit,

Să-mi stric mereu – starea de spirit.

Nu realizam pe-atunci ce-nseamnă pace,

Acum, în mine doar furtună zace.

Un haos crud, aproape neîmblânzit,

De 4 ani de zile nu s-a mai oprit…

Oamenii, toți, îți doresc fericirea,

Ai grijă de ea, nu-i lăsa să ți-o ia!

Căci fericirea ta pornește de la tine,

Tu, doar tu îi poți da frâu liber…

Asta numesc eu responsabilitate,

Întotdeauna, alegeri echilibrate.

Alegeri simple, naturale, de zi cu zi,

Nu te mai chinui, degeaba-ncerci a mulțumi…

Atâția oameni duri, cu ei înșiși, cu cei din jur,

N-ai s-ajungi nicăieri, ba mai mult, ai să-ți furi

Din timpul tău care, oricum, e-atât de scurt…

Ai peste 25, te-ntrebi: cum dracu au trecut?!

Când, cum, unde și de ce…

E de prisos să mai întrebi, nu crezi..?

Atâta gălăgie, atât de mult zgomot de fond,

Oriunde te duci, nu ai nicăieri un loc.

Un loc al tău, puțină liniște, intimitate,

Un suflet cald și… simți că ai de toate 🙂

Oare meriți toate astea? Crezi că ți se cuvine?

Ai înșelat, mințit, batjocorit, știi foarte bine.

Acceptă tot ce vine, fă ceva din nimic,

Și-apoi, ușor-ușor, timpul va reporni.

Vei merge înainte, ce-i drept, ești foarte-n spate,

Dar știi ceva? Acum le vezi pe toate…

Așa cum sunt, au fost, vor fi – oracol?

Nu – experiența bate orice obstacol.

“Salut!”, am spus, “nu e ciudat că-ți scriu tocmai ție?”

Nu-ți pasă, nu vrei să dai de greu, ți-e bine

Dar, lasă, “Salut!”, “cu cine vorbesc”, “pardon?”

Da, ai auzit bine, sunt tu, doar că din viitor.

Timpul trece și încă ating hârtia…

File de Jurnal – 18.09.2020

[…]

Toata lumea e schimbata, prietenii se schimba, timpurile se schimba… si eu ma schimb, chiar daca sustin ca rămân acelasi intotdeauna.

Principiile morale, insa, raman aceleasi: bunatatea si bunul simt sunt adanc intiparite in codul meu genetic. E vorba de educatie, de buna crestere, asta nu se uita asa… peste noapte. NU.

Insa ceea ce este schimbat in mine, probabil se va schimba din nou.

Descopar pe fiecare an ce trece inca ceva si inca ceva, adaug la biblioteca plina cu carti citite din mintea mea.

Experientele te schimba. Oamenii te schimba. Rautatea altora te schimba… ca mai apoi tu sa propagi aceeasi rautate intr-un fel sau altul… e un cerc vicios!

Nu se mai opreste, se intampla incontinuu, fara ca noi sa avem vreo putere asupra problemei ăsteia. Ca si bunatatea, si rautatea se imprastie, doar ca mult mai usor. Pentru ca e foarte usor sa fii rau, e calea usoara, cu totii putem fi rai, vorbim de instinctul animalic care ne conduce adeseori…

E datoria noastra sa avem grija.

File de Jurnal – 23.08.2020

[…] stiu ca emotiile vin si trec, tocmai de-aia trebuie sa le scriu pe foaie.

Foarte curios faptul ca altii sunt de parere ca ar trebui sa-mi traiesc viata asa cum o face toata lumea, ca trebuie sa-mi traiesc viata si nu trebuie s-o las sa treaca pe langa mine in felul asta…

Stii? Inteleg… dar nu e chiar așa.

Viitorul este dictat de ceea ce faci in prezent, iar daca in prezent nu faci nimic, automat nici in “viitor” nu vei face nimic. CLAR.

Nu avem decat 24 de ore intr-o zi.

7-8 ore le dormi, celelalte 8-10 muncesti… iar restul?

Probabil te pregatesti pentru una sau alta… ori faci ceva ce-ti place. Bun.

UNDE E DISTRACTIA?! UNDE E MUNCA DEPUSA PENTRU VIITOR?!

Care viitor, cand tot ce faci este sa supravietuiesti de la salariu pana la salariu in speranta ca ajungi sa pui ceva deoparte?!

Toata situatia seamana cu o masina, odata la ceva timp trebuie sa investesti putin in tine, ca sa nu te strici! Pe asta nimeni nu o ia in seama???

Bani, bani, bani, bani… OK.

CE FACEM CU EI

Care e planul de bataie?

Majoritatea nu au. Sunt momente in care si eu il pierd din vedere.

Tot ce am este timp si ambitie.

Esecul nu e o optiune. Sunt incapatanat, vreau sa-mi fie bine, mie si celor apropiati mie, vreau libertate de miscare, de exprimare. Vreau sa traiesc, nu doar sa exist! Experienta este cheia. Si nu vorbesc de experienta de zi cu zi pe care o avem cu totii: gen te trezesti, te urci in autobuz, ajungi la munca, te urci iar in autobuz si apoi ajungi acasa si te simti mizerabil pentru ca nu ai o viata.

Ăsta este SISTEMUL. E facut sa te tina blocat, in gandire limitat si tot timpul incordat, frustrat, panicat, stresat…

E trist.

Nu poti gandi intr-un mod original, unic, esti doar unul din multime, al 3-lea om de pe strada. Oare asta vreau eu sa fiu? Fiindca intr-o perioada exact asta-mi doream. Credeam ca nu-s demn de faima sau atentie, notorietate, recunoastere.

Well, nu e chiar asa. Nu mai sunt o oaie in turma, indreptat spre nicaieri, o simpla rotita intr-un mecanism mult mai complex.

Astea sunt doar gandurile mele, nu le valideaza nimeni. Nu-mi spune nimeni “stii, eu (nu) sunt de acord cu ceea ce crezi tu!”.

Nu.

E doar ceea ce cred eu, iar daca gresesc – probabil imi voi da seama mai tarziu sau poate niciodata. plm

Doar experientele te ajuta sa cresti, sa te dezvolti, sa ajungi ceea ce vrei sa ajungi. Nu ma mai sperie ideea de nou, ba chiar o imbratisez si ma gandesc serios sa ma dezvolt. Trebuie sa lupti ca mai apoi sa castigi, nu?

Vise. Sperante. Iluzii. Minciuni.

Cate dintre ele sunt prezente in mintea mea?

Cate fabricate de mine si ceea ce simt?

Cate fabricate de societate si asteptarile celorlalti fata de mine?

De ce trebuie sa-mi fac griji legate de ceea ce gandeste lumea? Nu dau doi bani.

Se presupune ca viata mea e viata mea – ori e doar o iluzie liberul arbitru?!

Unde scrie ca trebuie sa fac ce-mi spun altii ori ceea ce se asteapta de la mine la o anumita varsta? De unde atata nebunie cu ideea asta de casatorie? Nu am pierdut nimic daca nu m-am insurat pana acum. Am invatat sa ma simt bine cu mine insumi si chiar sa ma bucur de momentele petrecute singur. Pentru ca atunci cand esti singur, esti in cea mai pura forma a firii tale. Nu te prefaci ca te simti bine daca nu te simti bine, nu stai intr-un loc daca vrei sa pleci… Esti liber sa alegi ceea ce aduce fericire sufletului tau.

Pana la urma despre asta e vorba. Sa fii fericit.

Asta cautam cu totii, nu?

Desi nu poti fi mereu fericit, atunci cand se intampla sa fii bucura-te de stare si fa tot ce poti mai bun din ea. De-aia imi astern gandurile aici. Ma ajuta.

Poate ca nu voi citi doar eu – poate. Desi mi-e greu sa cred ca altii vor intelege vreodata ce simt. Totul e atat de subiectiv, relativ, comparabil, depinde de situatie/ stare de spirit/ timp/ experienta cititorului/ + multe altele.

Am scris atat de mult azi… nu-mi pare rau. 🙂

File de Jurnal – 22.09.2020

Azi ai fi implinit 45 de ani.

Nu te-am uitat.

Nu am uitat ce-ai facut pentru mine, tot ce m-ai invatat, tot ce mi-ai spus.

Te port in minte, in suflet, in inima, acum si pentru totdeauna.

Am sa-ncerc sa fiu cel putin pe jumatate din barbatul care ai fost tu: rezolvai probleme, intampinai situatii dificile cu zambetul pe buze, stiai sa certi atunci cand era nevoie.

Anul asta am intampinat si eu situatii dificile, m-am schimbat. Sunt mai rece cu strainii si mai apropiat de ai nostri, sunt sigur ca voi deveni barbatul de care tu ai fi fost mandru, Andrei.

Mi-ai fost mai mult decat un simplu unchi – mi-ai fost prieten, confident, profesor, tată… si pentru asta iti port respect si iubire eterna. Ai pus piciorul in prag atunci cand trebuia, am fost atent stii doar… Nu-mi ajung filele din jurnalul ăsta sa scriu tot ce simt si tot ce-ai insemnat pentru mine, insa voi lăsa faptele sa vorbeasca de la sine.

Memento mori.

File de Jurnal – 08.07.2020

Ce zi plina am avut ieri!

Mi-am demonstrat inca o data ca nevoia te impinge sa faci cele mai nebunesti lucruri!

La 13:10 aveam totul pregatit pentru a pleca la munca (rucsac, mancare, tigari, telefon, bicicleta, toate inauntru) si am decis sa ies la o tigara.

Am inchis usa dupa mine, realizand la fractiune de secunda ca sunt inchis pe dinafara!

Primul gand a fost sa ma dau batut, insa m-am decis sa nu fac asta.

Am ocolit casa si am ajuns la un gard, inchis cu lant si un lacat nesimtit de mare – m-am strecurat cu greu in cea mai larga portiune a gardului si am reusit sa intru. Pana sa-mi dau seama, eram deja in curtea din spate insa toate usile erau inchise.

Ploua.

Vad la etaj geamul de la baie deschis si am realizat ca aceea era singura solutie.

M-am cățărat pe zidul de caramida si apoi, usor, usor, am urcat pe acoperisul umed pana am ajuns la fereastra.

Sangele imi pompa in vene si adrenalina zburda in corp, tremuram de BUCURIE.

Intamplarea asta m-a facut sa realizez ca orice ar fi, INTOTDEAUNA exista o cale de scapare / rezolvare!

[seara, am ajuns acasa obosit… m-am ametit tare din 2 beri si cateva tigari… am dormit foarte prost]

Don’t Rush It

File de Jurnal – 12.07.2020

\\

Tensiune, nervi, stari, vorbe aruncate, lacrimi varsate, toate isi au rostul in viata de zi cu zi… am ajuns sa cred ca viata nu inseamna doar stari de bine, bucurie, relaxare, vacante, prieteni… toate isi au rostul lor.

Trebuie sa fim responsabili pentru tot ce spunem ori gandim cu voce tare, fiindca vorbele ranesc adanc! Sensul pe care il au cuvintele pentru tine, nu este intru totul acelasi pentru toata lumea, caci suntem programati diferit cu totii.

Educatie, cei 7 ani de-acasa, traume, frustrari, stereotipuri, neajunsuri, narcisism sau self-hate, depresie sau high, toate iti modifica felul in care percepi lumea si toti oamenii din ea, inclusiv toate interactiunile avute sunt dictate de felul in care gandesti.

[Gandirea, prin intermediul perceptiei exterioare, asupra vietii, determina actiunile si/sau comportamentul tau –> Comportamentul sau actiunile tale se vor dezvolta in timp in ceea ce noi numim CARACTER]

Ai grija de felul in care gandesti (exemplu mai jos), de tine, de sanatatea ta mentala. Chiar si cel mai carismatic om poate deveni inuman, respingator, tot ce isi imagineaza a fi un om rau. Devenim “rai” fiindca societatea ne bombardeaza cu mesaje, comparatii, cu standarde de atins si prin faptul ca tot societatea defineste conceptul de “NORMAL”.

Tot ce conteaza este sa te bucuri de fiecare moment, fie bun sau rau, sa nu judeci pe nimeni (fiindca nu esti in locul lor) iar daca faci bine, fa-l fara sa astepti ceva in schimb.

BINE FACI, BINE GASESTI!

[…]

File de Jurnal – 17.07.2020

Gol.

Fizic.

Psihic.

Emotional.

Gol.

Dezbracat de motivatie, speranta, iubire.

Gol.

Pe interior, un nimic care ma umple si nu ma ajuta deloc.

Apatic, lipsit de bun simt, constiinta, chiar de caracter.

Mediul asta ma schimba in atatea feluri, caci am impresia ca nu mai stiu cine sunt. Ma simt slabit de trecerea timpului si din cauza muncii repetitive, din cauza legaturilor de prietenie pe care la am cu oameni la 3000+ km departare… lipsa lor de aici.

Am ajuns sa fiu cautat de persoane si sa nu mai simt nimic, iar alteori imi doresc din tot sufletul sa se intample ceva si… nimic.

Oare chiar nu ma mai multumeste nimic?

Ar trebui, caci am tot strictul necesar: mancare, loc unde dormi, haine, bani, un loc de munca, sanatate si cativa oameni carora le pasa de mine. Nu e de ajuns?

Oscilez emotional intre regele lumii si cersetor in Vaslui.

Fara casa ca un homeless, fara sens ca strazile din Bucuresti…

15.07.2020

[…]

Uneori vrem ca timpul sa ramana in loc, uneori vrem sa-l grabim, insa TIMPUL trece doar in ritmul lui!

Ce e si mai curios este faptul ca tot NOI definim ritmul in care trece TIMPUL prin perceptia noastra asupra vietii.

13.07.2020

[…]

Sunt obosit fizic si psihic dar nu in stadiul in care sa nu mai pot continua.

Totul este trecator iar gandul ca totul se va termina imi da putere. Ma face sa continui si sa gasesc motivatie acolo unde nu exista nici urma de asa ceva.

Atunci cand ai un scop, un motiv pentru care te lupti cu tine insuti si cu lumea din jurul tau, toate prind forma, toate au o logica, caci atata timp cat te indrepti undeva, stii cel putin unde mergi – poate ajungi acolo, poate nu – stii cel putin ca ai incercat.

Viata mi-a aratat cele mai urate si meschine fete ale ei in timpul petrecut aici in UK, iar asta m-a facut sa realiezez cat de determinat trebuie sa fii in viata in general.

Mi-a aratat cat de importanti sunt oamenii din jurul nostru si ce influenta pot avea ei asupra noastra.

Probabil ca asta este senzatia pe care o simti cand te maturizezi… simti ca intelegi lucruri care inainte nu aveau sens ori, dimpotriva lucrurie de care erai foarte sigur acum le pui la indoiala…

File de Jurnal – 10.07.2020

[…]

Un amalgam de sentimente imi inunda mintea si nu pot scapa de el. Nu mai am liniste nici la munca, nici acasa, uneori nici macar in s0mn… stresul asta ma omoara incetul cu incetul si simt ca o sa ajung la nebuni.

Inteleg ca avem cu totii problemele noastre de zi cu zi, ca viata poate fi dura uneori, insa acesta nu e un motiv destul de bun ca sa justifice faptul ca tratezi oamenii urat. Fiecare este dator sieși sa-si rezolve problemele si frustrarile interioare, ca sa nu ii deranjezi pe ceilalti.

Noi, oamenii, suntem animale sociale, adaptate comunicarii, intelegerii, ratiunii si logicii, insa uneori multi dintre noi pierdem lucrul asta din vedere.

Cea mai mare greseala pe care o facem cu totii este aceea ca devenim exact persoana de care ne temem sa nu devenim. Este atat de usor sa cazi prada unor obiceiuri sau ganduri distructive, incat nici macar nu ne dam seama de asta…

Unii au, probabil, o figura materna sau paterna in viata lor care le-a gresit ori comportamentul lor afisat in familie a fost judecat dur in copilarie, astfel incat in momentul in care ajungem la maturitate (ori, cel putin credem ca am ajuns), noi nu vom deveni persoana respectiva, noi nu vom adopta greselile comportamentale sau psihice ale parinitilor nostri.

BREAKING NEWS !

Se intampla in fiecare generatie, intr-o proportie atat de mare incat pe mine personal ma ingrozeste.

(Ne) Suntem datori sa constientizam greselile pe care le facem si sa avem grija sa nu le repetam, sa invatam ce este de invatat din ele si sa mergem mai departe.

Imi doresc din suflet ca toata lumea sa realizeze lucrul asta si, sa ne iertam parintii pentru greselile facute in tinerete, pentru tot ceea ce le-am reprosat de-a lungul timpului.

Este datoria noastra sa demonstram ca se poate si ALTFEL.

– Nu uita –

Nu am cuvinte sa descriu starea pe care mi-o da melodia de mai sus…

Nu am foarte multe de spus in postarea asta.

Apreciaza ceea ce ai aici si acum, apreciaza oamenii din viata ta, cei care au ramas langa tine atunci cand ti-a fost greu, cand nimeni nu te-a crezut, cand nimeni nu ti-a dat un semn de viata, cand toti au intors capul si nu te-au privit in ochi cand au trecut pe strada pe langa tine…

Pare trist, insa asta este purul adevar.

Este o latura a vietii pe care multi dintre noi o experimenteaza odata si-odata… iar atunci cand se intampla… adu-ti aminte sa-ti pretuiesti oamenii dragi fiindca nu stii cat timp vor mai fi langa tine.

Cei care-mi sunteti aproape, cei care mi-ati fost aproape, cei care ma purtati in suflet, in cuget, in simtire – va port in inima mea pe toti.

Numai ganduri bune pentru voi, oameni frumosi.

M.