Fericirea

Singur și doar singur am realizat,
Cine sunt, ce caut, ce-mi doresc cu-adevărat.
Am rătăcit fără sens în lung și-n lat
Până să găsesc ceea ce am căutat.

Ce am căutat? Un sentiment pierdut.
Unul pe care nu știu dacă l-am avut...
Pace interioară, un loc ascuns,
Greu de găsit, ca un paradis mut.

Fericirea nu se laudă constant,
Fericirea-i un sentiment marcant.
Poate veni din exterior adeseori,
Însă doar din interior creezi culori!

Un pastel tomnatic, cercul cromatic,
Griuri neutre ori poate tonuri crude,
Culori complementare, galbenul din Soare,

Toate reprezintă fericirea oare?

Fericirea e o stare de spirit – ea se creează.

Totul ține de perspectivă, ea ne creează realitatea și, automat, viața de zi cu zi.

Fericirea apare când trăiești în prezent, când te eliberezi de trecutul din subconștient.

Fericirea strălucește ca Luna pe cer noaptea, o lună plină care călăuzește-n șoaptă, ea nu se laudă și nu cere atenție, căci ea însăși se oferă total, fără pretenție.

Fericirea vine din interior, noi ne-o creăm singuri, avem puterea nelimitată de a ne amăgi sau ferici, în libertate sau între ziduri.

Nu ai nevoie de nimic și nimeni,
Atâta timp cât te poți baza pe tine.
Tu ești prietenul tău cel mai bun,
Frate, profesor, tată și confident – într-un cuvânt STĂPÂN

Preia controlul – nu lăsa viața să te controleze!

Avem puterea de a face alegeri.

Alege să fii fericit cu ceea ce ai.

So… ENJOY THE RIDE.

~M.

Author: azinupoatemaine

He who delights in solitude is either a wild beast or a god.

%d bloggers like this: