Cerc vicios

Atât de prezent în subconștient, gândul că nu sunt bun de nimic mă sabota lent – o moarte înceată dar sigură. Totul a fost pasat din generație în generație, același mod de exprimare găunos, care, deși provine din dorința de a ajuta, ajunge să fie cel mai nociv lucru pentru copilul pe care-l educi.

Cuvântul, dragii mei, are o forță extraordinară în primii ani de dezvoltare ai unui copil. Este vast cunoscut conceptul “vorbele rănesc adânc“, probabil majoritatea oamenilor au simțit pe propria piele ce înseamnă.

Fiind de etnie rromă, anii 2000 au fost destul de duri cu mine: eram tot timpul dat la o parte din grupurile de copii în care intram, profesorii mă judecau greșit dinainte să mă cunoască, oamenii mă acuzau pe nedrept de furt și/sau ca aș fi avut legătură cu situația sensibilă din momentul respectiv; în plus, self-talk-ul negativ primit din familie nu m-a ajutat absolut deloc –> de fapt acesta a fost catalizatorul suferinței simțite atâția ani, pe timpul gimnaziului, motivul principal pentru care nu am participat la atâtea concursuri, excursii, olimpiade, activități extrașcolare – nu aveam destulă încredere în mine.

La aproape 30 ani, recunosc cât de important este să ai o educație emoțională corespunzătoare, oameni care te susțin și care sunt lângă tine în numeroasele etape de dezvoltare prin care trecem de-a lungul vieții.

Deși m-am victimizat extrem de mult de-a lungul copilăriei, adolescenței și chiar în perioada post-adolescență, am avut un soi de stimă de sine ridicată dar fragilă* (recomand cartea Imperfecți, Liberi și Fericiți), ceea ce a îngreunat destul de mult lucrurile fiindcă eram destul de sigur că nu e nimic în neregulă cu mine – ba mai mult, eram sigur că e ceva în neregulă cu ceilalți și că nu puteam face nimic pentru a le schimba părerea – practic eram blocat într-o perspectivă eronată asupra vieții, asupra legăturilor pe care le legam și a oamenilor cu care mă înconjuram, a muzicii pe care o ascultam etc.

Constat cu tristețe că o mare parte din oameni nu conștientizează tot ce am evidențiat mai sus – mai pe scurt faptul că felul în care gândești îți afectează calitatea vieții și a oamenilor cu care te înconjori, a activităților cărora te dedici. Fiecare dintre noi trăiește într-o lume pe care și-o creează singur – desigur, societatea și regulile impuse de aceasta, legile scrise și cele nescrise, conturează destul de bine, în linii mari, viziunea pe care un individ o are asupra vieții – practic, putem spune că experimentăm realități diferite din moment ce perspectiva ta asupra vieții este diferită de a mea sau a altora.

De pildă, mulți dintre noi au fost crescuți în mentalitatea generală de “banii-s ochiu’ dracului”, “trebuie să muncești din greu pentru a obține ce-ți dorești”, “lumea e rea și meschină”, “bărbații nu plâng niciodată”, “bărbații sunt niște porci”, “femeile-s toate la fel” și lista poate continua…

Alții, probabil, au avut parte de o perspectivă diferită asupra vieții, în funcție de mediul și familia în care au crescut, ceea ce automat le-a conturat viața și crezuri diferite despre diferite aspecte ale vieții – aspectul social, financiar, statutul în societate, material, educațional – “banii nu sunt o problemă și vor veni către mine cu ușurință prin căi nebănuite”, “nu trebuie să-ți vinzi timpul pentru bani”, “lumea este așa cum este și o accept cu bune și cu rele”, “bărbații, ca și femeile, au sentimente și este perfect normal să și le exprime” —

Evident, vorbim despre două cazuri extrem de diferite! Și totuși aceste două categorii de oameni trăiesc pe aceeași planetă, pe același continent, posibil chiar în aceeași țară ori județ, oraș… cum se face că experimentăm două realități diferite?!

Ei bine, gândurile noastre sunt cele care ne determină realitatea.

Ceea ce credem despre noi este exact ce atragem în oamenii care ne-nconjoară.

Ceea ce credem despre societate, este exact ceea ce vedem zi după zi.

Dacă crezi că Dumnezeu există, Îl vei vedea în orice faci – valabil și viceversa, există oameni care se bazează doar pe ei înșiși.

În final, vreau să atrag atenția asupra a ceea ce pasăm mai departe generațiilor care vor urma – copiilor noștri, nepoților noștri ș.a.m.d. – bagajul emoțional cu care aceștia vor intra în viață. Este foarte important ca cei mici să aibă un mediu în care să se dezvolte armonios, în care sa nu fie criticați la fiecare mișcare, un amestec de libertate și reguli și cel mai important – înțelegere.

Ignoranța naște monștrii.

Având în minte faptul că gândirea îți determină realitatea, încurajez spre introspecție, meditație – schimbarea vine din interior.

Ceea ce gândești este ceea ce ATRAGI.

~M.

Author: azinupoatemaine

He who delights in solitude is either a wild beast or a god.

%d bloggers like this: