Vorbesc cu Stella despre diverse,
Tu ești departe, nici când ai fost
Aproape, să îți mai pese,
Totul s-a terminat cam prost.
Nu e nevoie să mai vorbim,
Am făcut-o destul deja.
Simt că nu ne mai privim,
Așa cum obișnuiam cândva.
Mie-mi place libertatea,
Tu n-ai înțeles vreodată…
Nu refuz responsabilitatea,
Singurătatea mă-ncarcă.
Și dac-ai vrea sa fiu cum sunt,
Ar trebui să înțelegi.
Că-mi urmăresc instinctul mut,
Tu niciodată nu pricepi…
M-am săturat să-ți tot repet…
De fiecare dată când,
Mă găsești, iarăși, cum te-aștept…
Să dai totul peste cap, râzând.
Oare nu te-ai săturat?
Du-te, vino, nici tu nu știi,
Nu te mira că sunt plecat;
Nu vreau să-ntrebi ‘când vii’ ?
Toate ca toate, dar noi..
Nicicând n-am fost, nici amândoi,
Pe canapea, în pat, pe jos…
Doar un amalgam hidos.
Haine aruncate-n colo,
Oameni sună de zor la ușă
Te trezești că-i vreo mătușă…
Hai, ne vedem mai încolo…
Îți dau un sfat, nu mai veni.
Nu căuta, nu vei găsi
Iubire, atenție, senzații…
Mai bine caută-le-n alții.
😉
~M
